Este acel interval în care lucrurile nu mai sunt ca înainte, dar nici nu au prins încă o formă nouă.

În acest spațiu se adună emoțiile pe care nu le-am putut simți la timp, senzațiile din corp care nu au fost ascultate și întrebările care nu și-au găsit încă un răspuns. Nu este un gol, ci un loc plin de informație, de memorie și de sens.

Pentru mulți dintre noi, finalurile nu sunt clare. Ele nu vin cu o linie trasată, ci cu oboseală, cu tăcere, cu sentimentul că „ceva s-a încheiat”, fără să știm exact ce. Și atunci apare nevoia de a începe ceva nou, de a merge mai departe, de a lăsa în urmă.

Însă ceea ce nu este văzut nu dispare. Ceea ce nu este integrat rămâne în corp, în relații și în alegerile pe care le facem mai târziu, chiar și atunci când credem că am trecut peste.

Acest atelier nu te invită să faci ceva nou. Nu te invită să manifești și nu te invită să te resetezi. Te invită să stai. Să rămâi prezent(ă) cu ceea ce a fost și cu ceea ce încă are nevoie de timp.

Te invită să observi ce s-a încheiat cu adevărat și ce doar pare că s-a terminat. Să simți, în corpul tău, unde lucrurile s-au așezat și unde încă există tensiune, așteptare sau neîncheiere.

Pentru că spațiul dintre cicluri nu este gol. Este un spațiu viu. Iar felul în care alegi să îl locuiești influențează profund felul în care vei păși mai departe.